Amorteala.Amintire.Aluzie.


Ai o scanteie in ochi ,aprinsa , ucigatoare , destinsa
Asemenea unui safir de-o stralucire nedescrisa
Cu o atingere , un tremur , un gand , o idee
Un vis in care suntem singuri pe-o alee
Muzica linistita , profunda , arzatoare
Ce ne uneste trupurile intr-o singura miscare
Mireasma imbietoare , delicata ca de coji de portocale
Ma face sa lipesc buzele-mi reci de ale tale
Pasiunea din aer , intensa , vibranta , puternica
M-ai legat de tine cu un lacat ,O! tu fiinta mitica
O tortura inimaginabila , un chin , un calvar
Sa stiu ca in cateva secunde ma voi trezi iar.

Poezie compusa intr-un moment de inspiratie mai intunecata .Gandindu-ma la toate lucrurile pe care le simteam si nestiind cum sa le eliberez le-am pus pe hartie si parca asa s-a mai dus din greutatile care ma apasau neincetat.
Oamenilor le place sa sufere , fara sa-si dea seama . Multi si-o fac cu mana lor si nu-si dau seama. Dar probabil ar fi prea plictisitor daca totul ar fi perfect , imperfectul fiind el insusi o parte din perfect. Asta ne deosebeste unul de celalalt si ne face unici . Pacat ca ne lasam prada lui si ne ascundem in spatele acestui inperfect , in loc sa il intarim si sa luptam cu el.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu